Mai este iarnă-n mine

Se-nseninează noaptea şi cerul se deschide
Când îi zâmbim tristeţii pe care-o-mbrăţişăm
Ne căutăm amarul ascuns printre firide
Şi birul depărtării în fiecare zi îl dăm...

O lacrimă sau două, un scâncet singuratic
Ne sunt mereu sub geană şi-n cântecul de liră
Umorile prelinse-n căuşul hipocratic
Ne vindecă de toate şi jalea se răsfiră

Timid, sub flori de gheaţă se-mprăştie pe geamuri
(Mai este iarnă-n mine şi-n tine ger mai este)
Dar primăveri îmbracă golaşe, triste ramuri
Şi se mai scrie-n lume o tainică poveste...

versuri - Vio Petre