Departe-n pajişti de nsomn mă caut şi beau privirea soarelui din zori; un cântec prieteni, din al vieţii flaut îmi tulbură trăirea înecată-n fiori. Sunt timpul din frunză, timpul cel mut, veşnic arzând în piscul cântării; pe gura fiecărei zile, mai las un sărut şi-n suflet topesc poezia candorii.
sâmbătă, 31 mai 2025