Mai mult decât...

- Nu-mi amintesc să fi cerut vreo ţară
Ce nu era a mea, nu-mi amintesc
Decât că mirosea a primăvară
Tot aerul din jur şi-ţi mulţumesc

Că ai venit neîntrebând ce viscol
M-a smuls din rădăcini, ce suflet mut
M-a-nchis în colivia neputinţei,
Te-ai aşezat în mine şi-ai tăcut.

Vezi, n-am sperat că viaţa se câştigă
Cu fiecare pas, cu orice vis
Pe care-n agonie ai curajul
De a-l urma, când totu-i interzis.

- Nu-mi amintesc să-mi fi dorit o soartă
Pe-al cărei drum să merg încătuşat,
Lăsându-ţi flori la fiecare poartă
Pe primăvara noastră am mizat.

M-am aşezat pe ridurile frunţii
Şi-am coborât sub tâmple să-nţeleg
De ce-ntre noi au stat obstacol munţii,
Când suntem jumătăţi dintr-un întreg,

Dar te-am urmat în visuri, orişiunde,
Pe drumuri de infern spre paradis,
Acolo unde gându-abia pătrunde...
Mai mult de-atât nu spun... e interzis.

Liliana Trif &amp; Ioan Grigoraș