La o petrecere, pornit-au, anoști, o mică dispută, un grup de cârcotași și-un altul, cam prea doct, de relativiști, despre un el și-o ea în dans de-o vreme prinși: Primul grup glumi: "Extremele se-atrag!" Al doilea, opină că, în fapt, se-ating, fiind poli ai aceluiasi lucru vag care numai prin gradele lor se disting… Nimic nu e pe lume nerelativ, mai adăugară ei plini de emfază… (pe când ceilalți surâdeau coercitiv, parcă gândind: Bieții, ce mai delirează!) … iar dacă, cumva, vă îndoiți de noi, prinzând că vă îmbrobodim a intui, vedeți de este minciună mai de soi, decât că relativ însuși adevăru-i. Mica-mi nedumerire trecătoare, văzând un astfel de izvor ideativ: "Doar relativ cretin să fie oare, cel ce consideră că totu-i relativ?"