- Crezi că mai poți să schimbi ușor destinul, Să-l colorezi cu altă fantezie, Când amândoi am traversat Cibinul Desculți, doar îmbrăcați în poezie? Când am murit și-am renăscut poveste C-un fir de nufăr prins după ureche, Iar ceru-mbujorat a dat de veste Că sunt pe lume suflete pereche? Crezi că mai poți s-ascunzi în cărți delirul Ce ne cuprinde într-o-mbrățișare Când însuşi Dumnezeu semnează girul Unei iubiri ce n-are asemănare? - Cred că destinul nu-i o întâmplare, Nimic din ce trăim, aleatoriu, Meteoriţi, pe-o lacrimă de sare Noi am mizat, ne-au scris rechizitoriu Doi magi corupţi, dar n-au oprit iubirea Cu argumente pro sau împotrivă, Mi-a înflorit în palme fericirea, Iar tu eşti karma mea definitivă. Nu vreau s-ascund nimic, în văzul lumii Plătesc tributul dragostei cu sânge, Şi-ncalc prejudecăţi pe care unii Mi le impun. Nimic nu mă constrânge. Ioan Grigoraș & Liliana Trif