Cu ele materializarea gândului, Scrierea faptelor ce creează istorii, Vedem și arătăm Creatoarei și Zeului Ce se petrece printre morți și vii. Unelte sacre, copiii copacilor vieții, Trecute prin azi, împingând spre viitor, Desenând cu compasul florile dimineții, Cu roua ințelegerii unui umil divin servitor. Grădini în culori și forme acestea pictează Cu ele un paradis, infern sau purgatoriu. Colectează, mângâie, lovesc sau creează, Desfac, sudează, sădesc în compensatoriu. Imaginația se întrepătrunde cu realitatea, Care nu-i alta decât iluzia, matricea comună. Mâinile au ochi ce văd și înțeleg unitatea. Fiecare formă are câte o matriță, ce sună În hertzii ce corespund cu sacralitatea.