Mâinile mele de teamă cresc devin tot mai sălbatice. Una din ele e mai vânjoasă are forţă şi rupe, cealaltă-i mai temperată, măsoară totul cu prudenţă. La ordinul primit se sprijină reciproc şi nu iartă ce nu se cade. Eu le iubesc pe amândouă la fel, aş vrea să le mântui de rele dar nu mă ascultă şi singure-şi caută dreptatea, de mă tot gândesc la ce-o să fac dacă dreptate nu e şi-mi bagă degetele-n ochi de nu mai văd lumina nici măcar moartea.