mi'e tare dor să'mi scriu timpul cu tine și să te fac să râzi în sute de culori, anonime să'ți văd lucirea inimii în iris când palmele se strâng îmbrățișânde... și te iubesc cu'o poftă de copil ce sare'n belți cu veselie pură încât înreaga lume am stropit cu'a noastră bucurie de vanilie. îmi vine uneori, chiar des, să te dospesc la pieptul meu și'al tău într'un sărut curat de carneol desprins din sufletul cu care te ador. căci te iubesc flamând ca un puștan ce flori îți desenează noaptea la fereastră trezind priviri furișe din vecini la nebunia asta deșuchiată. ești trandafirul ce'a'nflorit în mine adus din depărtări, din insule malvine pe note muzicale din safire strânse'n dansuri pasionale pe hârtie. fiindcă te iubesc ca un florar, maur sărutând petalele'ți de sticlă pe care ți le impregnez subtil în zori... în gusturi desfătate și febrile.