M-am dus să culeg

M-AM DUS SĂ CULEG

M-am dus să culeg,
din lumea cea mare,
buchete de flori,
și raze de soare.

M-am dus să culeg,
din lumea cea mare,
răcoarea dimineții,
și roua de pe flori.

M-am dus să culeg,
din lumea cea mare,
freamătul zilelor,
și liniștea nopților.

M-am dus să culeg,
din lumea cea mare,
splendoarea înălțimilor,
frumusețea câmpiilor,
și farmecul mărilor.

M-am dus să culeg,
din lumea cea mare,
zâmbetul pruncilor,
bucuria și grija părinților.

M-am dus să culeg,
din lumea cea mare,
zburdălnicia tinerilor,
și înțelepciunea vârstnicilor.

Și eu m-am întors,
din lumea cea mare,
cu sufletul, mulțumit
si bucuros,
de tot ce-am găsit,
și-ntărit, cu-n braț 
de speranțe,
s-ajungă o viață,
că totu-i ca lumea,
din ce-am căutat.

Alexandrina Spânu - SPERANȚE