M-am întors din viitor

Vă vorbesc – sunt decedat
M-am întors din veşnicie-
Foarte iute m-aţi uitat
Vă mai scriu o poezie?

Măi bădie, măi bădie
Tu nu vezi că te-au uitat-
Le mai scrii o poezie
După ce ai decedat?

Le mai scriu căci, n-am murit-
M-am întors din viitor.
Le mai scriu căci, i-am iubit
Şi de ei îmi este dor.

Măi bădie, bădişor
Lasă-i să se mai gândească-
Nu veni din viitor
Poezia să-ţi citească.

Ba, deschide-mi un portal
Să mă-ntorc să le mai scriu.
Şi pe-n aripatul cal
Să mă vadă că sunt viu.

Măi bădie, măi bădie
Nu te duce – te-au uitat.
Cum gândeşti că le poţi scrie
Când de mult ai decedat?

Ba, deschide-mi să mă duc
De mine să-şi amintească-
Nu mă ţine sub papuc
Sub iubirea Ta cerească.

Măi bădie, nu e bine
Vor spune că ai visat-
Îşi mai amintesc de tine
Cel cu trupul decedat?

Ba, deschide-mi să le scriu
O ultimă poezie-
Să mă vadă că sunt viu
Cu Tine în veşnicie.

Măi bădie, îţi deschid
Să poţi merge în trecut-
Eu Sunt Cel care decid
Şi rămâne de văzut...

Am văzut că mi-ai deschis
Să mă-ntorc din viitor.
Va rămâne ca un vis
Va fi greu, va fi uşor?

Va fi greu să se gândească
La această poezie.
Căci, din lumea Mea cerească
Tu, renunţi la... veşnicie?

Vreau, o zi să mai trăiesc
Precum am trăit odată-
Să le scriu şi amintesc
De Tine – iubitul Tată.

Bădie, dragă bădie
Dorinţa ţi-am împlinit-
Haide, du-te şi le scrie
Precum vrei şi... ai dorit.

Doamne, vreau să-ţi mulţumesc
Pentru-a mea mare dorinţă.
Mai apoi... mă odihnesc:
***
Oameni dragi – aveţi credinţă!