M-am vindecat de tine, degeaba mă mai cauți, Căci rănile din suflet mi s-au închis, pe rând! În inima-mi, vulcanul azi nu mai clocotește, Nu mai simt munți de lavă, doar resturi fumegând. De clipele suspină, nu le mai bag în seamă, Mi-e murmurul tăcerii un cântec de alint, Refugiată-n vise, aștept o primăvară Cu raze de speranță și iz de mărgărint. Îngenuncheată-n umbră, mi-e gândul iar la soare, Pe cerul sorții mele nu l-am avut de mult. La braț cu aștrii nopții, tânjesc după lumină, Mi-e dor din nou de viață și de al ei tumult!
sâmbătă, 31 mai 2025