Măi, fir-ar să fie, de ce femeile astea n-ajung şi ele mari scriitoare, mari poetese, mari filosoafe, mari teoloage, voievoade? Ce-o fi cu ele, mă? Mai scriu ele câte ceva, pe-aici, pe colo, mai au câte-o idee, dar femeia – tot femeie. Nu putea să aibă şi ţara asta un Eminescu feminin? Nu putea să aibă şi lumea asta o Einsteină, o Napoleoană? Femeia, domnule, nu-i capabilă să devină scriitor de geniu, poet de geniu, filosof de geniu, savant, teolog renumit, voievod. Nu-i capabilă şi gata ! Oare de ce? M-am tot întrebat. Oare femeia n-are timp să scrie mari romane pentru că-i ocupată să nască mari romancieri? Oare femeia nu ştie să compună versuri încântătoare fiind ocupată cu creşterea lui Eminescu? Femeia n-ajunge, oare, savant, pentru că-i ocupată cu educaţia savanţilor? Sau cu naşterea mamelor de savanţi? Femeia n-are timp să devină genială pentru că trebuie să-L nască pe Iisus, să-L alăpteze, să-L ocrotească şi să-I plângă chinurile la piciorul crucii? Hmm...Se poate... Sau poate femeia nu poate, pur şi simplu, s-ajungă mare artist pentru că arta e de genul feminin, s-ajungă mare om de ştiinţă pentru că ştiinţa e de genul feminin, s-ajungă mare teolog pentru că teologia e de genul feminin? În fine, poate că Dumnezeu are un Fiu şi nu o fiică pentru că Maica Fiului Său şi Biserica, Naşterea, Viaţa, Moartea, Învierea, Dragostea, sunt toate de genul feminin. A, era să uit: Veşnicia, Fericirea, Împărăţia Cerurilor sunt şi ele de genul feminin. Cel puţin în limba română, în care a fost scrisă această poezie. P.S.: Limba română e tot de genul feminin. Şi poezia.
sâmbătă, 31 mai 2025