Mama cu dor

În suflet focul mi-e aprins
Cu dor însufleţit de mamă,
Ce arde-n veci necontenit,
Nici toată ura nu-l destramă.

De mână merg cu soarele mereu,
Trăind zile pline de fericire,
Culeg din flori polenul crud
Şi-l ud cu stropul din gândire.

Pe zi ce trece mă simt învăţat
De-al tău cuvânt atât de pur,
Când înfloresc,simt c-am onoarea
De a-mi fi mamă,ei îţi jur.

Mă iei în braţe când greşesc
Cu dragostea-ţi de bun părinte,
Şi-mi spui că omenească-i greşeala,
În orice colţ ascuns din minte.

Când am nevoie,te strig,mamă,
Chiar dacă tu îmi eşti departe,
Dar simt aproape cum îmi stai,
Citindu-mi din a vieţii carte.

Luptând mereu să-mi fac un rost,
Am colindat mai departe de vamă,
Dar niciodată eu nu am uitat
Să mă rog pentru tine, mamă.