Mama ei de poezie

Nici bine nu m-am culcat
și-am sărit din nou din pat
și uite-așa cam într-o doară
pana iau în mână iară

Unii-ar zice e într-o doagă
poezia domnilor se roagă
să n-o întind iar pe hârtie
însă nu pot fir-ar să fie

Umblă golu-n mine parcă
și plutesc iar într-o barcă
ba pe stânga ba pe dreapta
uite versul poate-i treapta

M-aș culca poate la loc
însă pana mi-a luat foc

Costel Zăgan, CEZEISME II