Mâncare

Luni, când mi-am făcut salată,
S-a-ntâmplat ceva fantastic:
Roşia mi-a părut din plastic,
Nu cum o ştiam odată.
Iar acuma, vedeţi bine,
S-a-nroşit şi nasu’-n sine.

Ieri am fost la colţul străzii,
Ca să-mi cumpăr biscuiţi.
Poate că veţi fi uimiţi
Astăzi, la vedera cozii
Ce mi s-a ivit la spate
Dintr-o dată, peste noapte.

De la sucul cel din fructe,
Luat din magazin aseară,
M-am trezit că bunăoară
Mi-a crescut un corn în frunte.
Şi mă uit cu disperare
Cum se face tot mai mare…

Mi s-a spus ce-i drept, odată,
Că vom fi trataţi cu grijă,
Însă pare-se c-o schijă
Din ştiinţa asta toată
S-a desprins, şi ne loveşte,
Precum coada unui peşte.

Nu ştiu voi ce veţi mai face,
Însă sincer mă gândesc
Pe la ţară s-o tulesc,
Să mă pot hrăni în pace.
Sau să fiu în continuare
Cobai pentru-a lor mâncare?