Privesc ochii tăi de catifea Ce-mi mângâie cu a lor lumină Sufletul înfrigurat de singur Și sfâșiat în atâtea inimi... Îți ascult glasul angelic Ce topește îmbietor Gheata de marmură, Din plăpânda-mi viață firavă. Printre suspine și gânduri grele, Caut cu disperare calea aurie Către a ta ființă, și mă pierd În furtuna viselor mele.