În pieptul meu e-o flacără ce arde Și-mprăștie lumină și căldură Iar, uneori, din neștiute coarde, chiar cânturi ce te-‘nalță și te fură, Te duc în lumi ferice, de poveste, Acolo unde îngerii, doar, cântă, În lumi de vis în care totul este Supus Luminii care te încântă. Lumina mea, continuă,-nfierbântă, În lumea inimilor înghețate, Iubirea ce părea demult înfrântă Și îi arată calea spre “Se poate”. Eu mă consum de-acum, încet, spre tine, Și îți ofer, din flacăra-mi arzândă, Căldura din iubirea ce-o conține, Iar tu ... primește-i mângâierea blândă!
sâmbătă, 31 mai 2025