Există maniere de-a rătăci prin ceața deasă-a propriului trecut care,-ncă din fașă,-ți pot zădărnici oricare șansă-a vreunui re-nceput. Sunt moduri de-a-ți hrăni iluzia c-ai izbuti mereu s-o iei de la-nceput, ce-ntr-atâta-ți umflă neghiobia încât nici n-ai concepe poft-a-ți fi-abținut. Mai vezi chiar paradoxuri c-apar, când și când, în vastul nostru mediu ambiant, însăși inexistentu', uneori, mergând a fi presupus complet aberant; altfel, eu, la ce aș mai răvăși oare, c-o persistență făr' de rușine, absența ta - doar-doar m-oi regăsi, pe-acolo undeva, în sfârșit, cu tine?