În secolul vitezelor nebune, noi suferim de-o boală tot mai mare, de boala celui care are pile, ori boala grea a celui care n-are. De mic, din şcoală, dacă ai o pilă, o rudă cu un post în minister, şi bani în cont de îţi provoacă silă, te urci pe scara vieţii nestingher. Chiar dacă ştii că mintea ta difuză e numai nebuloasă fără cer, eşti angajat oricând sau ai o priză pentru un post, tot de la minister. Niciunde drumul nu mai este drept, că sunt destui acei care-l curbează, un om cade-n noroi, deşi-i deştept, când altul prost uşor înaintează. Chiar dacă ştii că ai dreptate-n toate, te poate doborî un individ care se sprijină de uşi înalte, când tu te sprijini de un simplu zid. Suntem păziţi, dreptatea-i în cuvânt, în vorbe doar, păcat că nu şi-n faptă, căci cei cinstiţi prea trişti sunt pe pământ, iar în palat stau cei cu pâinea coaptă. Cei care sprijin au în orice loc vor fi iertaţi de furturi sau omor, când cei corecţi prea iute ard în foc, şi visul li-i în lanţuri, nu în zbor. Sunt unii ce combină milioane, nu oameni simpli, personalităţi, când cei cinstiţi privesc spre avioane ca spre o lume de absurdităţi. Pot spune despre lume şi mai multe, nu pot uita să cred în viitor, în cei cinstiţi care vor vrea s-asculte cum ploi fecunde cad uşor, uşor. Şi trişti, nostalgici, zbuciumului fraţi, Vom trece de tăcere vinovaţi...
sâmbătă, 31 mai 2025