Revin cu-această nouă analiză ce o înșir în strofe cu un scop: de a erupe-n voi o cataliză s-o facem țării noastre periscop. Că stăm cu toți în marea fără țărmuri și navigăm pe valuri de pelin, în noua Romanie fără domuri unde și muntii se afundă-n chin. Tratatele sunt pline de înscrisuri și frontiere ele-au definit, Dar nu ne-au dat să stăpânim abisuri, ci-un colț de rai ne-au dat de stăpânit. Cu toate cele date pe vecie l-am apărat în anii de război ce-au încercat cu tine, Românie, să te îngroape veșnic în noroi. Ne-am ridicat cu sulițe și coase, iar mai apoi cu tricolorul-n vânt Și frontiere-am ridicat din oase tot apărând al nostru sfânt pământ. L-am apărat de tainice dorințe născute-n cancelarii din trecut ce-au încercat prin bir și suferințe să ne ucidă dorul absolut. Un dor suav de țarina străbună românul l-a avut oricând în el În niciun timp nu l-a tocmit arvună pentru un frontispiciu de hotel. L-am apărat de tot ce ne-nconjoară de tot ce astăzi e normal și drept și-a năvălit pe tine, țărișoară, fiind democrației nou concept. Unde-a murit a noastră fermitate? De ce oștirea noastră a cedat? Cui am vândut a noast’ legimitate? Cu ce parfum de conturi ne-am sedat? Suntem stăpâni peste o țară goală și ne mândrim cu ce citim în cărți. A’ noasre frontiere înconjoară O Românie ruptă în bucăți. Nu mai avem nici dreptul de a face cabane, foișoare și sculpturi. Cu ce păduri, cănd lemnul nostru zace încolonat în trenuri garnituri? El va pleca spre vestul fără milă ce valsul l-a suit pe postament în baza unor legi cu apostilă dictate de-un străin angajament. Nu mai avem voință nici în oase terenuri sunt vândute pe nimic. Organizăm agape găunoase și ne pupăm cu-al nostru inamic! Chiar nu contează că ne vindem țara? Că, ar cu ar, noi suntem tot mai mici? Ea în trecut a fost depozitara unor sudori cedate de bunici. Ei n-au făcut cu nimeni o pogoadă, Iar boi de n-au avut s-au înhămat Ei înșiși la a plugului corvoadă să are-acest teren înlăcrimat. Acum, țăranul stă în așteptare ca nu mai este proprietar defel pe-al său pământ și vina asta-l doare mai tare ca cel vid din portofel. Politicienii ne dau argumente că dreptul de a vinde-i consimțit în legi, decrete și regulamente ce Uniunea ni le-a ațintit. Dar nu realizează ca a vinde o palmă din pământul strămoșesc e-un atentat ce mâine va pretinde că Romania e pământ turcesc . Cuprins acum de somn și nepăsare E București-ul cu-al său mândru rol De a fi orașul ce-n a nopții stare a pus culoare albul din petrol. Dar nu avem petrol în noua eră sau, cel puțin, așa am declarat când am vândut pe-al banului himeră rezerva unui sol nevinovat. Noi stăm acum bolnavi de-a nostră silă Industria stagnează între chingi Un ”ieri” măreț e astăzi demn de milă și răvratirea-ți vine s-o atingi. N-avem petrol și nu avem nici gaze și nici curent în case nu avem, Cu-n gest bolnav, absurd, de kamikaze Noi ne-am vândut biletul spre Etern. Iar granița am pus-o la ruletă Într-o rusească horă am intrat Dar NATO este doar o amuletă Nu va opri al rușilor lătrat. Și vom ceda la tot ce ne-nconjoară, Iar biciul vremii iar va sfârteca din pielea de țăran ce-odinioară Era stăpân pe România sa!
luni, 30 iunie 2025