cu vioiciunea—ti seaca, mi—arunci cuvinte si te tot prinzi cu gheare de otel de timp, neputincios ma lasi sa zac in remuscare, iar disperarea ti—e un veritabil nimb. ce sentiment ciudat trezesti in mine, cand tot ce faci e sa ma cufunzi adanc in hau , caci trist si permanent pierdut in delasare,eu tot renasc si mor mereu.
sâmbătă, 31 mai 2025