Alergam odată prin inima tinereții şi gesticulam prin aer căutând pe trotuare și pe la colțuri un zâmbet de fată. Respiram atât de fierbinte încât făceam rană pe pleură. iar din ziua prin care treceam culegeam cu nările iarbă proaspăt cosită, mușețel, zmeură. Treceam prin lume ascuțit ca o sabie, inima pânză,trupul corabie. Duelist duelam duelul dual eu şi restul opus, din mișcări succesive lăsam în urmă statuete de efort de opal, soarele era mereu în amiază, sus. Curgea pe mine apa șiroaie deosebit de fertil, alergam cu senzația de câmp şi de ploaie, un măr de copil.
sâmbătă, 31 mai 2025