Numai eu îmbrăţişez lipsa ta de certitudine, mai departe nu ştiu ce se întâmplă, îţi fug ochii după fustele scurte şi se nasc întrebările acelea fără răspuns, cum ai ajuns bătut în şoprul vecinului de parcă trecuse căruţa lui Laie peste tine? Nu ştii ce s-a petrecut nici pe Veta n-ai văzut-o, mare minune spune lumea prin sat, să-ţi bei minţile şi să te vindeci oblojit cu rachiu şi pietre roşii şi mai tare decât orice să nu-ţi aminteşti nimic. Cred că nu se poate bănui altceva decât faptul că ţi-ai pierdut identitatea şi te cauţi în altcineva care nu te recunoaşte, poate-i de vină băutura ori iluziile tale în care-ţi retrăieşti trecutul în prezent, de viitor ce să vorbim, nici nu-l vezi, ai orbul găinilor şi pace.
sâmbătă, 31 mai 2025