"La steaua care-a răsărit” „Şi dacă de cu ziuă” a apus devreme, Venim să ne-nchinăm necontenit Şi-ţi recităm eternele poeme. “De-or trece anii…” cum trecură, Noi nu te vom uita nicicând, „Poet” nepereche din literatură Ce ne-ai lăsat avere prin cuvânt. ”Atat de fragedă” ţi-a fost făptura, Din aştri zămislită cu iubire, „Prin nopţi tăcute” plânge cultura, „Când însuşi glasul” ţi-este nemurire! Şi “plopii fără soţ” îţi plâng amurgul, “Lacul" albastru îţi tremură plecarea, “Luceafărul” înfruntă Demiurgul Şi-n nemurire-i cere dezlegarea! Adesea, „Epigonii” te-au răstignit, „Înger şi demon” te-au arătat, Azi, România te-a îmbrăcat în mit, Căci limba română ai înnobilat. „Şi dacă”, „vreme vine, vreme trece” În urma-ţi lumea este tot mai ternă, Tu ai rămas “nemuritor şi rece” Dar poezia ta va fi eternă! Cobori , “alunecând pe-o rază”, Poete nepereche, din stele zămislit, Ne-ascultă „Dorinţa” şi ne luminează, „Într-o lume de neguri”, zborul spre infinit.
sâmbătă, 31 mai 2025