MĂRŞĂLUIND... IUBIREA

MĂRŞĂLUIND... IUBIREA

Mărşăluind, mi-a risipit oştirea.
Cotropitoare, dulce şi amară.
În suflet, a intrat deodat' iubirea
Şi timpul mi-e licenţă literară.

Robit, am încetat să mai alerg.
S-a micşorat fantastic universul.
Liniile vieţii către "noi" converg
Şi eu sunt cel ce îţi alege versul.

De ce am acceptat să fiu învins?
Mi-e greu să spun, mi-e greu să înţeleg.
În jocul ielelor am fost cuprins.
Robit, am încetat să mai alerg.

Cu ochi adânci şi verzi, şi temători
Mi-ai fluturat prin preajmă, nemurirea.
Noi doi putem să fim nemuritori.
Mărşăluind, mi-ai risipit oştirea!