Martorii

Lacrimi curg pe ai noștrii obraji
La scena suferinței care se desfășoară în fața noastră. 
Tare strigăm să-I facem dreptate,
Dar strigătele noastre se pierd 
Printre răgetele păcătoșilor
Care Îi vor moartea.
Neajutorați asistăm la durerea 
Cauzată de răutatea omeneacă.
Cerul mâhnit își dezlănțuie furia
De-ndată ce I-a auzit ultimele cuvinte. 
Natura i se alătură și ea
Supărată de atâta nedreptate.
Țipete disperate răsună de jur împrejurul nostru,
În timp ce călăii cad pe pământ unul câte unul,
Mulțimea se risipește repede,
Numai sufletele bune rămân intacte. 

Copyright Georgiana L. Gheorghe
Toate Drepturile Rezervate.
30.04.2021