M-aş ascunde într-un vis strâng iluzii le vâr sub nori cerul mirat de atâtea vise îndeasă oameni într-un geamantan fragil din iluzie în iluzie trenul mă alungă tot mai departe de mine m-aş ascunde într-un vis să mă ducă în staţia cu soare ce mă aşteaptă la o cafea să storc din nori un fagure de miere îndulcitor pentru amara clipă. restul rămâne bacşiş îngerilor caut apoi stele pe peronul veşniciei le rog să micşoreze distanţa dintre noi sau sparg constelații cu ecoul dragostei şi le ascult cum plâng... în fugă, fur o rază să te pot purta la infinit steaua mea.
sâmbătă, 31 mai 2025