Mas în livadă

Parcă ne trimit depeșe
Stelele din taina nopții
Dimineața ca-n cireșe
Să le răscitim cu toții.

Luminoase de la Lună,
Roșii din ecou de Soare,
Iară roze - împreună
Când s-amestecară-n zare.

Cântărindu-le, plinuțe
Cu răcoarea lor, în mână
Mi-amintesc noaptea-n căruțe
Pe când mă-mbătase fânul.

Și legenda să se-ntâmple
Drumul Robilor ce-o spune
Îmi agăț cercei la tâmple
Vrând să cred iar în minune.

Ca atunci când somnul nu se
Pogora să-mi umple văzul
Ascultând versuri propuse
Ce le-ntinde huhurezul.

Ori mirat că nu mai știe
De când a secat amurgul
În iubirea de chindie
Odihnirea caprimulgul...

Multă cale îmi rămase
Petrecută și lăsată
Cu nopți, poate, mai frumoase
Sau c-o vreme mai uitată.

Prăbușiri avusei multe
Și pe drepte și pe strâmbe
Cugetările adulte
Visele-mi dorind să-mi schimbe.

Totuși mi-a rămas o veste
Dăinuită de la noapte -
Cea mai fragedă poveste
Când cireșele sunt coapte.

Nu vroiam să-ntreb atunce
Viitorul din livadă...
Câte rugi în cer s-or duce...
Câte stele or să cadă...
Victor Bragagiu