salonul de gală cu largi draperii mochetă turcească si scaune reci la masa rotundă te-mbeți si petreci prin suflet îți urlă si lupi si stafii o umbră străveche alunecă-n jos cuțitul privirii înfinge cu sete e poate o stare un gând furios sau poate doar mintea e-un rece perete zidire de piatră, de stări, de abis de care se poate nicicând să nu treci o lume de basme ascunsă prin vis iar tu la masa rotundă petreci un zâmbet apare si piere subit lumina măsoară pustiul din tine durerea tresaltă când totu-i nimic si urlă zadarnic sângele-n vine străinul păseste prin vechi frământări trezeste la viață carnea plăcerii doar inima plânge rănită de stări o liniste crudă la masa tăcerii