De-o fi să pier în noapte, căci vremea e amară, Criogenez iubirea ce-n suflet mi-a crescut. Și-apoi să mă îngroape la margine de țară, Acolo unde dorul de glie-a dispărut! Mă las pe mâna celor ce încă au speranța Că viața este sfântă, nimic nu e-n zadar. Și-apoi închid o geană cu toată aroganța, Că dincolo de mâine ce-o fi nu am habar. Mă trec fiori și gânduri, privind pe străzi gunoiul Cum înflorește astfel de parcă-i odihnit! Din când în când apare de sub papuc convoiul Și curăță ograda spre-a fi despăgubit! Sub masca ce o poartă zâmbește iar nebunul Și mușcă limba care l-a denumit erou. Dar noi, copiii ploii, privim golit ceaunul, Cu gândul la mai bine, ne amăgim din nou! Georgian Ionuț Zamfira 22.08.2021
sâmbătă, 31 mai 2025