Maurul

Maurul, 

În noaptea întunecoasă
Maurul și-a oprit 
Cămila să se culce 
Căci este obosit. 
La piept poartă o carte 
Cu vorbe care-l ard
Şi vise ce odinioară 
Erau un fapt real. 

Acum prințesa lui 
Stă închisă într-o cetate 
Ascunsă de un Șeik
Sub boltă cu nestemate;
Şi ușile îi sunt 
Prea bine ferecate 
Țesute din voaluri 
Cu fir din piatră "mate" . 

Nici vântul când adie 
Nici sabia când taie
Nu poate să descuie 
Ușa,  spre a Ei odaie. 

Camila-i prăbușită 
În noapte abia respiră 
Cu inima chinuită 
Maurul rău transpiră. 
Își scoate de la piept 
Mult prețuita carte 
Să mai citească o dată 
Cuvintele-s deșarte. 

În mână, strânge nisipul,  
Ar vrea să-l chinuiască... 
Să nu-i mai fie scut 
Și Calea să-i oprească, 
Spre a lui gingașă floare 
Închisă de Șeik 
Sub bolta fără soare ;
Speranță vrea să-i dea 
Un semn oricât de mic. 

Dar, NU este speranță, 
Menită-i  spre pieire... 
Sahara,   fără apă, 
Și moare a lor iubire! 

autor, Loreti Rotariu