Meditație

Când trece miezul nopții și liniștea coboară,
Secundele abisul din suflete măsoară,
Simțim că mâine-i astăzi, de nu-l vom ști schimba,
Spre visele ascunse, de nu vom ști zbura.

E întuneric încă, sunt umbre vechi ce cheamă, 
Trecutul cu greșeli, pe vechiul drum ne-ndeamnă. 
Plonjând în amintiri cu Solomon la braț, 
Iluminarea curge în noi, pe gând și pas. 

Apoi începe lupta, dragonu-i iar în casă, 
Sub suliți de lumină, învins cu greu se lasă! 
În zori, semețe gânduri în fapte se-nfășoară, 
Ca-n lutier izbânda de-o magică vioară! 

Ne despărțim de vălul de așteptări amare, 
Să curgă pentru alții, izbânzi amăgitoare...
De nu uităm a plânge, a râde și a cânta, 
Din colivia-nchisă, un suflet va zbura!...

Cănd clopote de-aramă vor bate miezul nopții, 
Dansează ursitoare ce vor să schimbe sorții, 
-Ruleta se-nvărtește dar e timp până-n zori, 
Cu sinele-mpreună s-atingi dorite zări!... 

Sunt patru cai ce mână un suflet spre destin, 
De-i crești în armonie faci zborul mai deplin! 
Când zorile tivi-vor cu aur noua zi, 
Din zări ce-au stat sub ceață, divinu-ți va zâmbi!...