Orele astăzi par că s-au făcut pe sfert… Şoselele mă strâng cu benzi tot mai înguste… Ce aprig mă cuprinde uneori un dor De ancestral, de tihna locuinţelor lacustre. Trosnind să ardă-n vatră cioturi de salcâm, În pieptul meu să clocotească tinereţea Şi să ne exilăm departe de asfalt, Să devenim, pe veci, incompatibili cu tristeţea. Eu, exaltat, să-ţi scriu poeme despre noi, Tu să reciţi cu patos, pe un scaun cocoţată. Să uite murmurul cotidian de noi, Noi să uităm de azi, definitiv, de lumea toată. Noaptea, când întuneric va turna prin geam, Să-l diluăm puţin c-un muc de lumânare Şi, ascultând cum cântă fericirea-n noi, Să adormim furaţi încet de vise milenare.
sâmbătă, 31 mai 2025