Melancolii duminicale

- Duminica se scurge la-ntâmplare,
E cerul cenușiu și se zbat norii,
Pe stradă parcă-s triști și trecătorii,
Pe mine însă lipsa ta mă doare

Că-i ziua când te simt zburând departe
Cu Betty prin păduri cutreierând
Și nu știu dacă mă păstrezi în gând,
Dar simt în nări clepsidrele că-s sparte.

Se lasă seara și nu-mi este bine,
Știu că te-oprești o clipă la Pardon,
În place locul doar când ești cu mine
În rest las peste vise un oblon.

- Duminicile-s stranii fără tine,
Un cer de plumb le-ngreunează paşii,
Dar în curând s-or naşte toporaşii
Sub paşii mei... Vei ştii că-ţi aparţine

Emoţia ce-mi răvăşeşte pieptul
Şi orice gând, îţi jur că niciodată
Cafeaua mea nu-i dulce, aromată,
Ca-n ziua-n care la Pardon, acceptul

Ţi-am dat, şi-apoi, sub bolțile-nflorite,
Acolo în poienile iubirii,
Primul sărut... Azi pragul amintirii
E-aşa înalt. Cum pot să-l trec, iubite?

Ioan Grigoraș &amp; Liliana Trif