Menirea

Priveşte-mă atent!
Sunt om normal
În sensul 
Cel mai larg,
Citesc, alerg, muncesc 
Să ies la mal,
Fǎrǎ sǎ umblu  
Cu mila pe catarg.
Când vreau, 
Arunc privirea-ntrebător,
Nu intru-n starea 
Panicatǎ
Şi pot sǎ sugerez
Cǎ toate mor
Nǎscându-se, din nou,
Vreodatǎ.
La naştere,
Un ţipǎt 
Anunţǎ triumfal 
Ivirea,
Să ştie lumea 
C-a mai venit un viu
Care,
După o vreme, 
Va întǎri
Menirea
Necunoscutului ilustru
Plin de dileme.