Luminează-mi iubite calea mea, Când mi-i greu, te chem și te strig, Singură, te rog, nu mă lăsa, În chinuri, întuneric și frig. Simt uneori sufletul meu măcinat De durere, o epavă am ajuns... Și gândul m-a zdrobit, m-a supărat, Dar tu, nu m-ai lăsat să urc încă sus. Târziu, în noapte, eu seama mi-am dat, Că tristețea vine de la sine Și tu ești slujitorul meu neîncetat, Cu iubirea ta, tu-mi faci bine. Iartă-mă, când nervoasă sunt eu, Iartă-mă și te rog să nu socoți, Știu că uneori mă chinui în rău Și tu mă-nalți, din greu mă scoți. Eram la pământ și tu m-ai ridicat, Alături de brațul tău, m-ai purtat, M-ai curățit și chiar m-ai vindecat, Când plâng, doar tu m-ai mângâiat.
miercuri, 16 iulie 2025