Mereu curată

- Timpul s-a scurs din călimara neagră
Și cerul pare-o pată de cerneală,
Luna zâmbește galeș, cu sfială,
Crezând că e atinsă de pelagră,

Iar notele născute-n pianină
Au evadat din fantezii ascunse
Și dezvelesc mistere nepătrunse
Din doruri vechi spălate de rugină.

Un strop de soare cade dintr-o dată
În versuri albe peste marea calmă
Și visele cu tine râd sub talmă
Păstrând iubirea mea mereu curată.

- Ne dor atâtea lucruri ne-nțelese,
Răstălmăcim cuvinte-ncrucișate,
Tăcerile se rup la jumătate
Păşind în sens opus. Ce interese

Ne-aruncă-n disperări şi ne transformă
În doi torenţi care sfărâmă munţii
De neputinţă,-ascunşi în dosul frunţii?
Mi-e dor de noi, cei vechi, lipsiţi de formă,

Când îmbrăcam cămăşi de in albastre
Brodate-n roua pur-a dimineţii,
Tu ştii că eu ador scânteia vieţii
Care-a aprins făclia nunţii noastre.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif