merg

lângă mine merge trecutul
cadenţăm amici
liniştit
uneori prin întuneric
mă strânge de mână
deschide uşi de nevăzut
când e trist stă ascuns
sub sacoul meu vechi
cocoaşă dureroasă la ploaie
la frig 
nu vorbeşte nu îl întreb
noaptea doar îi aud oftatul
din perna vecină
poate de bătrâneţe
sau plictiseală mă mint
ştiu că ar vrea să plece
să-mi găsesc singur paşii 
către altă zi
dar protector se teme 
că nu am întinerit destul