- Nu mai ţin scorul zilelor cu ploaie, Nu știu să socotesc nici pe abac, Mă-nchid cu cărți nostalgice-n odaie, Solfegiez pe ele şi-apoi tac Precum cocorii așteptând o veste, Din Colosseum poate ai să-mi scrii Ori ai să lași un semn ce-o să-mi ateste C-atunci când pleci mereu-ai să revii Purtând în suflet litera de vrajă Ce Shakespeare a cules-o într-un ev, Dar azi iubirea noastră n-are strajă Şi-n versuri toată vreau să o relev. - Verona își scufundă tâmpla-n apă Și stelele alunecă încet Prin cerul gri, iar brațul meu sub capă Tresare căutându-te discret. Ce timp ciudat ascuns sub măşti hidoase, Tu unde eşti, iubite,-n ce poem Te-ai rătăcit sau malurile joase Ale cetăţii sună a blestem? Cu disperare-alerg spre locul unde Mi-ai spus că descifrezi misteru-ntreg, La pieptul tău în care-mi pot ascunde Neliniştea pe care n-o-nțeleg. Ioan Grigoraș & Liliana Trif