Mesteacăn

de unde dor de mestecăn
când albul se revoltă

decojim verbe
până devenim esență
parfum respirat de plămânii altuia

închipuirea orbului din fiecare cuvânt
atrage o tăcere 
o iluzie nefirească
lumina respinge urâtul
care nu are aripi

necunoasterea răstigneste îngeri
ucide chiar si gândul nenăscut
o carte
în care murim de mai multe ori
dar plătim o singură dată