Pe Argeş iar în jos, Neagoe-vodă trece Dar fără meşteri nouă şi cu Manole zece Manole meşter faur la toate iscusit S-a dus pribeag prin lume şi nu a mai venit Cătat-l-a vodă Negru prin târguri şi prin sate Dar a găsit acasă doar porţile-ncuiate. Şi-a întrebat bătrânii, copii de pripas Icoanele cu sfinţii de la iconostas De ce Manole oare, blagoslovit cu har S-a rătăcit prin lume, cel meşter făurar? Și i-a răspuns o maică sosită de afară Să-și vândă casa-n care a stat odinioară Cel meşter și zidarii în lume mi s-au dus Să construiască temple și case în Apus. Şi-au luat cu ei mistria și calfele zidari Să-nalţe acareturi la domnii seculari. Şi pictori de icoane pe piatră şi pe lemn S-au dus in Vest să toarne în candeli untdelemn. Se risipeşte turma, la schit pe munte sus Nu mai pictează nimeni icoane lui Iisus. Şi Ana, unde-i Ana, unde s-a dus Maria? Fără de jertfa sfântă se surpă temelia. Atuncea vodă Negru le-a poruncit la sfetnici Să cerceteze dacă mai sunt alți meșteri vrednici De Argeşul coboară spre Dunăre de sus Ori s-a întors şi curge și-acesta spre Apus? Din zid întreabă Ana cu glasu-i stins și slab Pe ctitorul şi domnul Neagoe Basarab Manole când se-ntoarce pe Argeş iar în jos Să îi ridice altă zidire lui Hristos? Când se întoarce turma lipsită de noroc Să-nalţe mânăstire cum nu mai e-n’alt loc? Să-nalțe către ceruri pe Argeş iar în jos Lăcaş de-nchinăciune și slavă lui Hristos? Să-i târnosească templu din piatră de hotar Să se aprindă iarăşi lumina pe altar.
sâmbătă, 31 mai 2025