Ploua cu durere peste florile din grădina ascunsă a inimii mele. Căutam resturi de soare sub pietrele adâncite în covorul de petale în timp ce în semilună mă desena greutatea vieţii ce port în picioare . Iar lacrima sufletului rănit se împletea cu stropii reci din ploaia-asurzitoare. Învinsă,am evadat într-un somn fără culoare. Am visat omizi. Şi m-am trezit cu fluturi în jurul meu. 19.04.2015