Methexis

S-au mătuit de mult ferestrele ştiute  
Din sufletul ce-şi suie dorinţa către cer  
Răsună rugi prin temple vechi pierdute  
Tălăzuind mirosuri de smirnă şi mister.  

Cheamă Domnu cu glas de alăută,  
Cu sunet blând prelins în trup de lut  
Ne aduce tainic priveliştea ştiută  
A unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut.  

Vibrând în noi atunci cu tinereţe  
Pluteam semeţi, idei în zbor de vulturi beţi  
De-a clipelor noastre fluidă frumuseţe,  
Pictând pe aripi doar albe dimineţi.  

Azi trupu-n care ieri amiezile-au apus  
Între acum şi apoi se îndoaie supus.  
Doar gândul mai cutează la culmile semeţe,  
În noi dorm columbi în lut de tristeţe.