MI- E DOR DE FIECARE AN

MI- E DOR DE FIECARE AN

Mi-e dor de fiecare an
Ce se ascunde-n amintiri,
Mi-e dor de marile iubiri
Din vremea când eram golan
Pe portativul unei vieţi
În care multe dimineţi
Mă tropoteau cu nepăsare
Şi cu imensul dor de soare
Al celui ce-a trăit o noapte
Cu gene lungi şi calde şoapte
Dintr-un alcov mereu străin.
Atâţia ani şi prea puţin
Mai am în cana mea de vin
Dar beau cu sufletul senin
Precum mustangul la izvor.
Mi-e dor, îmi e mereu mai dor
De cele ce-au plecat în zări
Lăsând doar semne de mirări
La capete de versuri lungi.
Lumină, tu când mă ajungi
La masa mea de scris în zori
Îmi dai aceiaşi vechi fiori
Şi dorurile mi le picuri
În amalgam de noi nimicuri
Pe care nici nu le observ.
Doar amintirilor sunt serv
Supus şi mulţumit deplin.

Mai am în cana mea de vin
Destul ca vieţii să mă-nchin!