Mi-a obosit umbra, Și orice început de cuvânt e în zadar, orice strigare e Doar un ecou Îndepărtat... Mi-a obosit umbra Și aș vrea să o Odihnesc în ochii tăi În care noaptea Străbate lumini de ani Ca să-și ajungă sieși... E prea multă lumină În lumea asta, Sau poate prea puțină noapte... Sau poate că m-am rătăcit Acolo unde timpul Nu mai răzbate... E prea multă durere, Confuzie sau emoție În lacrima mea Mută, în care Simt că înțepenesc toată... Prea mult neînțeles, Nepăsare, sau uitare Într-un aparent...înțeles... Prea mult nonsens în sens... Mi-a obosit umbra... Am nevoie de tine, Si te iubesc...
sâmbătă, 31 mai 2025