Mi-ai înșelat cu zel iubirea Din rozul trandafirilor regali Inspir aromele de primăvară, Uit amintirea anilor banali Ce adeseori mă împresoară. De acum, așteptarea nu-i la fel, Îi dau iubirii întâietate, Amorului ursit îi sunt fidel, Inimă, din nou, tu ai dreptate! Mai mult decât m-aș fi așteptat... Sunt ros de apăsătoare gânduri, Mă încearcă o porție de oftat Și multe lacrimi printre rânduri. Ai plecat, în pripă, fără să spui, Fără să-mi dai o îmbrățișare, Mi-e foarte greu, mă simt al nimănui, Rătăcit, mă simt un oarecare. Curg nopțile albe, gândind la noi, Zilele sunt reci și infinite, Tânjesc încă, la tine, la noi doi, Dorințele-s vii, nebănuite. Am citit scrisoarea așteptată, Un fulger mi-a însoțit privirea, Mă rog la Ceruri, să fii iertată, Tu mi-ai înșelat cu zel iubirea. Autor: Gabriel Stănciulescu
sâmbătă, 31 mai 2025