La ce-ai spus mă gândesc să-ți răspund, dar n-are rost să-ți spun acum toate și uite așa-n melancolie iar m-afund, visez din nou prințese și palate, cu prinți, zmei și tot mai mulți, s-alung dorul meu ce vine, plimbându-mă din nou prin munți. Aș vrea să știi prin câte am trecut, încercând s-alung clipele-n jos, am zburat cu-n înger apoi am căzut, pe un morman de vise gros. Veneai furios pe clanță să apeși, de spaimă inima-mi sărea din piept, ca un zmeu veninul tău voiai să-l verși, credeai că sunt prințesă și te-aștept. Toată viața-i avut un gând ascuns, te credeam un prinț în soare, credeam că-n gândul tău eu am pătruns, dar m-ai lovit unde mă doare. Nu-ți răspund, nu vreau regret, nu vreau să vină iarăși ploi, în visul meu ai fost un prinț șiret, nu erai bun, voiai numai război.
sâmbătă, 31 mai 2025