Mi-aș descompune clipa

Mi-aș descompune clipa

Mi-aș descompune clipa astă noapte
Și-n cerul rătăcirii m-aș lăsa
Ca să împart cu tine vise coapte
Că poate-așa de noi îți va păsa.

Aș arbora singurătăți la stele
Cu ochii negricioaselor tăceri
Și-aș scutura privirile din ele
Cu valurile albe de dureri.

Atunci cu dorul prins între dorințe
Aș împărți alt univers furat
Cu alte, alte,alte mici cerințe
În clipa mea te-aș face vers uitat.

O, iată! Munți de litere aș scrie 
Pierdută-ntr-un necunoscut anost
Cu luna albă prinsă-n pari la vie
Ce nu va fi recunoscut c-a fost.

Și cu tăceri de clipe-albastre stinse
În luna marilor tăceri aș vrea
Că noi odată între astre-aprinse;
Eram iubiți și ne numeam o stea.