Mi-e dor

Când mă trezesc,mi-e dor de tine 
Şi când mă culc,mi-e tare dor. 
De când plecat-ai de la mine 
Nu mai trăiesc şi nu mai mor. 

S-a veştejit în glastră floarea, 
Au amuţit privighetori; 
Plângând şi muntele şi marea 
Îţi fac în taină dulci chemări. 

Mă dor luceferii şi cerul 
Mă doare luna ce s-a stins 
Dar tot păstrez în piept misterul 
Iubirii care m-a învins. 

Nu mai auzi,eşti prea departe 
Trecutul l-ai abandonat 
De parcă vidul cel de moarte 
Cu chipul lui te-a cununat... 

Revino,strig!Te-aştept cântând 
Şi dănţuiesc cu tine-n gând!