Eu n-am obosit de-atâta drum, mi-e dor de rima preţioasă; stau curat printre voi şi-acum și scriu, şi cânt, ţeluri îmi asum. Cu credință şi chiar reverii duium, din poezie mi-am făcut şansă; iată, n-am obosit de-atâta drum, şi mi-e dor de poezia frumoasă!